Va plac povestile?
Vreti sa va spun una?……
Nu-i prea lunga…nu va speriati!
Iata ca am reusit sa va captez atentia …
atunci sa incepem.
A fost odata, demult , dar nu chiar atat de mult cum va imaginati dumneavoastra , (ci totul a inceput in urma cu vreo sase anotimpuri, cam pe vremea cand se numarau bobocii anului 2007) o turnatorie,un mic atelier aflat la periferia orasului Bucuresti, in care s-au nascut doi gemeni.
Fratiorii au fost botezati “Clopotila ” si “Clopotica”.
La scurta vreme soarta i-a despartit.Primul a fost dus undeva la tara,mai precis in scoala comunei Crivat ,pe cand Clopotica a mers vreo patru statii de tramvai,a coborat la Big,si undeva in apropiere a trecut pragul scolii “Martisor.”
La inceput le-a fost foarte greu,au luat multe ore de canto pentru a-si modela vocile .Cand au reusit sa scoata acel sunet cristalin binecunoscut de dumneavoastra,au fost angajati ,iar de- a doua zi si-au intrat in paine.Erau foarte bucurosi caci erau inconjurati in permanenta de copii veseli si tare zburdalnici,dar zilele treceau iar dorul punea stapanire pe sufletele lor si-n fiecare seara inainte de culcare se rugau pentru o minune:sa fie din nou impreuna.
Acest lucru era cam imposibil caci in fiecare scoala doar un singur clopotel rasuna,dar cineva acolo sus ii iubea si …..
….uite asa am intrat noi in poveste.
Dascali de pe-aici si de prin capitala ne-am hotarat sa facem o punte spirituala intre elevii scolii noastre si cei ai scolii “Martisor”.Am constituit astfel un parteneriat cu care am intrat in proiectul national “PUNTI INTRE SAT SI ORAS”.
Parteneriatul l-am denumit , cum altfel decat “TARAMUL PRIETENIEI” si a implicat:
· cunoasterea celor doua medii rural si urban;
· participarea la activitati comune;
· stabilirea unor relatii de prietenie.
Numai asa puteam indeplini visul celor doi fratiori,Clopotila si Clopotica.
Deoarece nu trebuia sa divulgam planul nostru (ca vrem sa facem posibila reintalnirea clopoteilor) ,am comunicat “forurilor superioare” ca prin acest parteneriat intentionam:
-sa dezvoltam unele comportamente relationale in grupuri sociale,
-sa inlesnim cunoasterea normelor de comportare civilizata in diferite situatii ;
-sa valorificam experienta de viata in activitati de invatare.
iar obiectivele urmarite sunt:
· formarea si dezvoltarea unor abilitati de comunicare interpersonala orala si scrisa;
· promovarea unei atitudini tolerante fata de ceilalti;
· cunoasterea mediului geografic si istoric din orizontul local si apropiat.
Activitatile propuse au imbracat forme diferite:
-Corespondente prin scrisori si felicitari
( pacat ca cei doi clopotei nu aveau manute si nu puteau tine condeiul,si nu facusera nici clasa intai sa cunoasca literele,dar prin scrisorele copiii ii transmiteau vesti unuia despre celalalt.)
-schimb de produse
-schimb de experienta
-excursie /drumetie
-vizionari de spectacole
-serbari scolare/sezatoare
Si pentru ca unele momente trebuiau imortalizate am dat fuga la primul magazin cu aparatura digitala.Si bine am facut ,caci astfel va pot arata si dumneavoastra ca-n aceasta poveste naratorul nu a incalecat pe-o capsuna,deci nu va spune o mare minciuna.
Poate ….una mai mititica.
Precum elevul chiulangiu,care mai ocoleste orele de matematica si romana ,dar la teze n-are incotro si intra, asa si aparatul meu s-a prefacut a fi bolnav din cand in cand,dar momentele importante le-a surprins.
Evaluarea proiectului care a imbracat multiple forme (portofoliu , postere , expozitie de fotografii , chestionare) a pus in valoare sustenabilitatea parteneriatului peste timp.S-au legat prietenii sranse , chiar intre familiiile copiilor(care au fost si sponsori in parteneriat) si in urmatorul an au continuat !….spre bucuria fara margini a celor doi clopotei.
alte activitati=alte ocazii de revedere
In speranta ca nu v-am plictisit,n-ati adormit inca …lasam imaginatia voastra sa continue povestea .
O rugaminte doar….
NU DISTRUGETI VISUL CLOPOTEILOR !